8.portrete si carti

www.victoritadutupicturidevanzare.com

Achizioneaza carti si picturi de Victoria Dutu. Comanda online romanul „Gabriel”, carti si picturi de Victoria Dutu.

Comanda un portret la 100 euro dimensiunea 30/40 cm. Preturi pentru tablouri incepand de la 30 euro.
Contact:          victoritadutu@yahoo.com ,
victoritadutu@gmail.com
0740.27.99.08

……………..

2.„Există un Tu” la pretul de 25 lei.

www.victoritadutupicturidevanzare.com

Achizitioneaza volumul de poezii “Exista un Tu”   direct de la autoare cu autograf, la pretul de 25 lei+ 12 lei taxele postale ramburs.
victoritadutu@yahoo.com ,
victoritadutu@gmail.com
0740.27.99.08

Layout 1

…………………………………………………………..

1.Romanul „Gabriel” de Victorita Dutu, la pretul de 30 lei.

Victorita Dutu, victoritadutu@yahoo.com  /+40.740.27.99.08,

www.victoritadutupicturidevanzare.com
Achizitioneaza Romanul „Gabriel” direct de la autoare cu autograf, la pretul de 30 lei+ 12 lei taxele postale ramburs.
victoritadutu@yahoo.com ,
victoritadutu@gmail.com
0740.27.99.08

12243451_905152132871292_7224853206781510784_n

………………………………………………………….

VICTORIA DUTU-PORTRETE

pretul este de 100 euro pentru dimensiuni mai mici 30/30 cm sau 30/40 cm. timpul este de cel putin 3 saptamani.

model de portret

peisaje 1 04 2013 victoria dutu 023

………………………………………………

FRAGMENTE-ROMANUL GABRIEL

FRAGMENT- EXISTA UN TU

……………………..

Volumul de poeme ”Există un Tu”, este un poem interesant prin tematica aleasă, originală, o configurare poetică de esență filosofică și religioasă, cu o încărcătură specială de iubire, tandrețe și smerenie închinată Divinității, totodată o geneză inedită a simbolurilor creației spirituale divine, chiar o invocare a binecuvântării.(a consemnat scriitoarea Eliza Roha)

…………………………….

Tema romanului „Gabriel”-inspirata dintr-un caz real.

Nu te lăsa învins. Luptă. Viaţa învinge. Iubirea învinge. Rugăciunea învinge. Iubirea lui Dumnezeu e mai tare ca moartea. Maria a învins. Ea este simbolul victoriei. Copilul se vindecă şi trăieşte chiar dacă s-a născut bolnav. Maria iubeşe, şi-a refăcut viaţa cu Rafael, chiar dacă a fost părăsită în cele mai grele momente. Rafael a crezut cu toată tăria sufletului  său în iubire şi a găsit-o, a găsit-o pe Maria, soţia lui pentru totdeauna.

Romanul „Gabriel” este un roman al victoriei prin credinta şi al credinţei nestrămutate în victorie. Fii tu însuţi victorie asemenea lor.

………………………………….

Eliza Roha-cronică la “Există un Tu 

VICTORIȚA DUȚU și filozofia credinței

 Volumul de poeme ”Există un Tu”, publicat la Editura Betta, București, 2016, al tinerei prof. Victorița Duțu, o situează pe autoare într-o altă sferă a creației poetice, de esență filosofică și religioasă. Victorița Duțu, profesor de matematică la un liceu din București, cunoscută, deopotrivă, ca pictoriță, poetă, prozatoare, eseistă, realizator de emisiuni TV, implicată în diferite activități culturale și membră ale unor organisme internaționale, este o figură reprezentativă pentru noua generație de intelectuali-artiști, prin originalitatea creațiilor sale artistice, cu tematică filosofică și religioasă și îngemănează în complexitatea personalității sale mai multe coordonate, potrivit cu studiile urmate, în principal: facultatea de matematică, facultatea de filozofie, studii de artă plastică, masterate, diferite alte cursuri din sfera umanistă. Toate acestea sunt alăturate, îmbinate pe un fond de adânc sentiment religios datorat educației primite în familie. Fiică de profesor și învățătoare, Victorița Duțu a manifestat de copil înclinații deosebite către literatură și pictură, către studiu și ortodoxie, reflectate mai apoi în creațiile sale plastice și literare. A obținut premii la concursuri literare din țară și străinătate, are numeroase tablouri expuse în muzee și galerii de pictură din țară și străinătate. Iată deci o personalitate complexă, tonică, ușor rebelă, deosebit de harnică și aplicată întrutotul pe activitățile cărora i s-a consacrat cu avântul nedisimulat al tinereții.

Consider noul volum editat un poem interesant prin tematica aleasă, originală, o configurare poetică de esență filosofică și religioasă, cu o încărcătură specială de iubire, tandrețe și smerenie închinată Divinității, totodată o geneză inedită a simbolurilor creației spirituale divine, chiar o invocare a binecuvântării.

Deși structurat pe categorii de idei, poemul, o continuă rugă, este unitar și coerent prin înlănțuirea firească a simbolurilor spiritual-divine care-l compun, a relațiilor dintre acestea, totul trecut printr-o gândire personală despre viață și univers. Ca într-o simfonie a naturalității poetice, poemul începe direct, mărturisind credința în puterea tutelară asupra existenței materiale : ”Există un Tu”, adică există Dumnezeu care ”(…) pășește tăcut/către fiecare privire/către fiecare pas/și drumul lăsat/în urmă/devine lumină”; apoi ne poartă în ideea Infinitului ca ”(…) o gândire/o stare a minții/(…) Făcând loc/Luminii/Ca-n ziua dintâi.”, mai apoi atenția o focalizează asupra Omului”(…) cu sufletul Infinit/În infinitul/Tău”, urmând Lumina, Cosmosul, Cuvântul-”sămânță” ”Înfășat în lumină” sau ”Într-o taină/ascunsă/Ce se rostește/În interiorul/Trăirii/Făcând cu putință/Nașterea/Unui nou început.”

Urmează Ideea, Locul – ”vâsla/Care mă poartă/Pe valuri”, timpul, sufletul ”Doar călător/Entitate ascunsă/Cu înveliș/Uimitor al materiei vii”, Gândul, Existența, Cerul – ”etern în lume” ca ”Drum de infinit” pentru că, așa după cum spune poeta, ”Mintea e cerul/Sufletului/În mersul său/Către cel ce a/Construit cerurile/Ca trepte de foc/Către El”, Piatra ”în temelie/Ca o oprire/De infinit”, Cunoașterea, Crezul ”lumii/Înfășurat/În idei”, zidirea ”În pașii/Făcuți ieri/Și pasul de mâine transformă/Lumea de azi/(…)În toate/Spre casă/Cuvânt”, Casa-cuvânt ”…de/Astăzi/E pământul/Întreg/Călător/În drumul/Neștiut/Al infinitului”, Casa eternă ”(…)Înfășurată-n/Lumina/Celui fără/De început”, Casa tatălui, Casa din cer, Noua casă, Înțelesurile ”Ca niște porți/Rotitoare spre cer”, entități spirituale dăruite lumii de absolutul superior – Dumnezeu – ”Tu cel ce ești/Din toate în tot/Marele Tu al ei.

Nu eludează nici importanța materiei ”Concretul de aici/(…) Căutător de/Sens în lumina/Născută din/Lumina pură” și a dezvoltării neîntrerupte pentru că ”Fiecare/Treaptă/E o facere/La fel ca/ Facerea/Dintru început.”

Ideea Dumnezeirii –”Puterea de-a privi/În cele ce sunt/Și-n tăria de-a fi/Ca la început/În lume”, a toate născute din vrerea și puterea sa – ”Lumea toată/E biserica Ta./Sufletul dănțuiește/În cele create/De Tine”, se repetă obsesiv, ca într-o litanie, ca o pioasă rugă înălțată și cuvânt de mulțumire adresat Divinității – ”ziditorul/Copacului” care ne-a creat și a creat spiritul însuflețitor al materiei.  

          Copertele întâi și a patra sunt illustrate cu reproduceri după tablourile poetei. La o privire atentă vom descoperi concordanța dintre conceptual pictural și cel poetic.

Victorița Dutu este o altfel de poetă, o altfel de prozatoare, o altfel de pictoriță, de parcă ar veni dintr-o altă sferă a creației artistice, profund evlavioasă, dăruindu-ne lumina purității sufletești și a credinței de nestrămutat în Dumnezeu și puterea sa atotcreatoare. Poemul se dovedește a fi un veritabil concept, un mănunchi de meditații filosofico-religioase exprimate direct, sobru și reverențios – metafora fiind expresia poetică a gândului, un drum subtil al autocunoașterii – pornind de la ideea că omul este sămânță divină, creat după chipul și asemănarea creatorului. Poeta se înalță deasupra suferinței și bucuriei omenești, deasupra trăirii materiale ce-a fost și care va să fie, cu toate valențele puterii sale de înțelegere, aducând un omagiu, un cuvânt de mulțumire, mărturisitor dar și rugă de suflet, sinceră, adevărată, confirmând condiția superioară a intelectualului din toate timpurile, indiferent de ”vremuri”, care nu-și vede locul în afara credinței creștine, urmând tradiția de nestrămutat a neamului său.

                                                                                                          Eliza Roha,

                                                                                                          18  martie 2016

 

………………………………………………………

Lucian Gruia – Cronica la „Există un Tu” – Poeme de Victorita Dutu

Victoriţa Duţu – Există un Tu (Ed. Betta, 2016)

Victoriţa Duţa a absolvit Facultăţile de: Matematică (1995) şi Filosofie (1999) din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Este profesoară de matematică pasionată de spaţiile infinit dimensionale şi pictoriţă cu numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale. Tablorile sale şi romanul Gabriel (Ed. 2015), tratează teme religioase. Nici volumul de versuri Există un Tu (Ed. Betta, 2016), pe care-l comentez în continuare nu face excepţie, întregind trinitatea creaţiei Victoriţei Duţu.

Paul Valéry afirma că poezia e matematică şi metrica îl confirmă. Victoriţa Duţu ca profesoară de matematică se apropie de oamenii de ştiinţă credincioşi. Şi sunt numeroşi. E suficient să-l amintim pe Albert Eistein. Credinţa lor apare în faţa problemelor teoretice insurmontabile. La Victoriţa Duţu, bănuiesc că religiozitatea se iveşte din pasiunea pentru spaţiile infinite.

Infinitul devine principala caracteristică a lui Dumnezeu,  atributele sale fiind nesfârşite. Demiurgul reprezintă metaforic osia lumii şi este apelat aparent familiar cu Tu, pornind de la sintagma “Ţie Doamne!”:  „există un Tu/ în jurul căruia/ lumea se roteşte”.
Dumnezeu a creat lumea din logosul divin (cuvânt, gând, faptă). Logosul este un fruct semănat peste lumină, ce se hrăneşte din sine însuşi. “Cuvântul infinit/ Zideşte lumea”.

Lumea este şi ea în prefacere infinită. Mintea noastră constituie cerul sufletului iar deasupra noastră Demirgul construieşte ceruri infinite suprapuse (ca spaţiile infinite din matematică).

Şi omul are o latură infinită, sufletul nemuritor: “Omul ce/ Creşte în Tine/ Cu sufletul/ Infinit/ În infinitul/ Tău”.

Dumnezeu e mirele iar lumea mireasă. Biserica e  şi ea mireasă aşa că lumea şi biserica devin sinonime. Biserica devine lume dacă ne amintim de ideea lui Blaga conform căreia, pereţii exteriori, pictaţi ca şi cei din interior, sacralizează ambientul.

Tema principală a cărţii este desigur morală. Omul este un gol care se umple de cuvântul lui Dumnezeu şi de lumină. Dumnezeu îi insuflă bunătate, iubirea aproapelui şi toate virtuţile. Îi cere respectarea celor zece porunci.

Omul îşi împlineşte fiinţa personală în cuvântul Lui: “Cuvintele Tale/ Semănate în lume/ Au făcut să crească/ Mândre grădini/ Prin care oamenii/ Tăi ce se hrănesc/ Din cuvintele Tale/ Să se bucure în/ Frumuseţea lor/ Că Tu eşti cu ei/ Şi ei îşi duc viaţa/ În Tine.”

Autorea are încredere că Dumnezeu va reîntoarce oamenii la dreapta credinţă şi lumea va fi mai bună: “Tot ce e gând curat/ Este al Tău/ Tu curăţeşti lumea/ Prin cuvintele Tale/ Şi tot ce-i pur/ La Tine se întoarce/ Neîntinat în/ Lume mergând/ Cu Tine de mână/ Ca la Tine să/ Revină mai pur/ Şi mai mare-i tăria/ De a fi în lume.”

Viaţa este un şir de iniţieri în drumul spre Dumnezeu. Treptele vieţii reprezintă tot atâtea încercări spre dreapta credinţă.

Poeta se imaginează călătorind cu pasărea gândului spre lumină. Zborul spre transcendent dă sensul vieţii. Sufletul e partea noastră de infinit: „Sufletul e la graniţa/ Dintre lumea finită/ De-aici şi lumea/ Infinită ce-l aşteaptă”

Credinţa zideşte o casă care devine întreaga lume. Locuirea autentică este religioasă. Lumea este minune divină. Cine are credinţă nu trebuie să se teamă.

Omul este : ”lumină/ îmbrăcată/ în cuvânt” din moment ce are spirit. Cuvânt e şi pasul lui Dumnezeu prin lume.

Volumul de versuri Există un Tu reprezintă un imn dedicat Creatorului, demarcaţiile cu trei puncte constituie momente de respiro în recitarea/citirea poemului fluviu.

Stilul este direct, extatic, elocvent.

Poeta constituie un caz aparte în peisajul liric contemporan. Credinţa în puterile infinite ale dumnezeirii o individualizează. Poeta afirmă că locuirea omului pe pamânt are sens dacă este întru Dumnezeu care reprezintă singura cale spre mântuire. Victoriţa Duţu, prin volumul de versuri Există un Tu, îşi exprimă credinţa că starea de normalitate, bazată pe dreapta credinţă, va reveni în viitor.

Lucian Gruia

Martie 2016

…………………………………………….

Cronica la  „Există un Tu” realizata de catre 

Lidia GROSU, poetă, critic literar

POETA VICTORIŢA DUŢU: LECŢIA INFINITURILOR

Poeta, dar şi pictorul Victoriţa Duţu, pasionată de lumea exactă a spaţiilor infinit dimensionale, descoperă lumile din preajma acestora( „Acest infinit / E trăit cu /Putere / În cele ce sunt / Ale lumii ei / Mâna scrie / Cuvintele cheie / Şi sufletul / Cuprinde  în el / Nesfârşirea / De infinit / Ce este pasul / Tău / Făcut în / Lumea celor ce / Sunt cu / Omul ce / Creşte în Tine / Cu sufletul / Infinit / În infinitul / Tău”(p.4), urmând calea indicată de vectorii pasionaţi şi de alte necunoscute, încărcătura lor, absolut misterioasă, fiind subordonată unei traiectorii a mişcării arbitrată de substraturile fiinţei şi a căror încoronare este asigurată de echivalenţi merituoşi în funcţionale definite de… emotivitate: „Acum infinitul este / Doar o gândire / o stare a minţii / Ce-şi făureşte căi / Şi infinitul pătrunde / În simţirea firii / Făcând loc / Liminii / ca-n ziua dintâi”(p.3). Succesivitatea luminii este precumpănitoare. Este ceea ce îl incită pe eul poetic, acesta păstrându-şi din umbră rolul de mediator al monologului/ meditaţiei asupra existenţei, dar oferind prioritate dialogului realizat prin intermediul pronumelui personal „Tu”, cu majusculă, la acelaşi caz nominativ declinat, a cărei valoare este una cu extensiune universală –  Tu-lumea; lumeaTtu – pe drumul cu paşii-podoabă ai pomului vieţii ce nu-şi pierd din viabilitate: „Există un Tu / la care lumea să / privească / există un Tu / în jurul căruia / lumea se roteşte / El păşeşte tăcut / către fiecare privire / către fiecare pas / şi drumul lăsat / în urmă / devine lumină”, (p.2). În selectarea infinitului din infinit, „Tu eşti marele Tu / al lumii noi”, (p. 6), care deschide poarta spre veşnicie, sugerând asimilarea lecţiei ce necesită o continuă repetare: „Şi lumea / Cu omul din ea / Îşi găseşze / în Tine / Infinitul său” (p.5). La hotarul dintre exactitate şi emotivitate, „Cuvântul infinit / Zideşte lumea” şi acesta, cu chipul aceluiaşi Tu, devine divinitate şi „Idee / izvorâtă / din rostirea ta / Către ceea ce este / să fie”(7). Autoritatea crepusculelor interioare cedează imensităţii cosmice („Scânteiază / apusul de soare / Parcă un alt soare / A răsărit…” (19)) „ce cuvântă / în lumea de aici / cuvintele / Lui / devenite miracol / al firii” , pentru că „El e Mirele lumii / Ce transformă / Lumea / în scântei de răsărit…”(p.8).

Plină de generozitatea purităţii Aceluia ce este Cuvânt, autoarea Victoriţa Duţu transmite nenumăratelor rotaţii pe circumferinţă a cuvintelor neîntinate ale omului de creaţie cu claritatea pentru lecturarea semnelor convenţionale cu „cel mai înţeles preţ” – „inima alege după dragostea ei” –  „către iubirea / celui ales să fie”. Sunt înţelesurile ce le propune lumii infiniturilor din infinit şi cu care se contopeşte poeta Victoriţa Duţu, sorbind din cupa împlinirii licoarea propriilor tălmăciri întru revigorarea grădinii din suflet (Port în mine / o grădină ascunsă / cuvintele Tale(p. 22)) –şi a devenirii acesteia Lumină a Celui de Sus întru „veşnica binecuvântare / de a trăi / în lumea Lui / restaurată în sărbătoare”. Hologramă a cuvântului, cu unul şi acelaşi titlu intuit pentru fiecare poem– „Omagiu cuvântului” –, citită de la început spre sfârşit ori viceversa, poezia Victoriţei Duţu este o curgere într-o singură direcţie – în cea în care „Pasul tău a devenit în lume Cuvânt”(88) spre „ziua cea de la începuturi”(85)– , dar şi asigurare că omul de creaţie simte, respiră, activează, există prin cuvânt, chemările interioare fiind o năucitoare dorinţă de recapitulare a sensurilor (”El te învaţă / Tăcut / Cât de mare / Este fiecare / Punct al trăirii / Şi te aşteaptă / Să îl păşeşti / Transformându-l în curgerea lui / În drumul / Căutător de / Sens în lumina / Născută din / Lumina pură”, (p. 79)) întru redescoperirea dintotdeauna a spaţiuului infinit confortabil  pentru  „Locuirea Gândului tău / În minunea de a fi / La tine / Acasă / Acasă cu El”(82)

Lidia GROSU, poetă, critic literar,

Chişinău, 2016

 

………………………………………………….

Cronica la romanul „Gabriel” realizata de catre criticul Lucian Gruia

Victoriţa Duţu – Gabriel (Ed. Carolina, Cluj-Napoca, 2015)

Victoriţa Duţa a absolvit Facultăţile de: Matematică (1995) şi Filosofie (1999) din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Este profesor de matematică şi pictoriţă cu numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale. Tablorile sale reprezintă astre, cruci, pe Iisus răstignit, pe fecioara Maria, pomi din grădina Raiului etc, toate având un bogat fundal celest. De altfel, unul din personajele principale ale romanului Gabriel (Ed. Carolina, Cluj-Napoca, 2015), pe care îl comentez în continuare, Maria şi ea pictoriţă, afirmă că cel mai important lucru pentru artistul plastic este să reprezinte cerul specific modelului. Cu alte cuvinte, pictorul trebuie să caute relaţia omului cu transcendentul: “Da, eu cred că un artist adevărat asta ar trebui să facă, să aducă cerul pe pânzele lui ca să-l arate oamenilor. Da, oamenii de acum au nevoie ce cer şi de lumină, (…) da, pentru că noi purtăm ceva ceresc în sufletul nostru care este nemărginit.” Din acest punct de vedere, Maria are chiar o relaţie specială cu Dumnezeu. Credinţa ei este supusă unor probe iniţiatice şi până la urmă învinge. A fost măritată cu Mihai, un bărbat egoist, preocupat în exclusivitate de propria-i carieră. Soţul nu se preocupa nici de ea şi nici de fiul lor, Gabriel, născut fără esofag şi supus unor numeroase intervenţii chirurgicale. Urmează divorţul, după ce, colac peste pupăză, soţul îşi îmbolnăveşte soţia cu o boală venerică, iar aceasta, prin laptele supt, îi transmite microbul şi micuţului Gabriel.

După aceste nenorociri, Rafael, un professor de matematică, o descoperă pe Maria, leşinată pe o bancă în parc, în apropierea Spitalului Universitar, unde îi era internat copilul, şi o duce la urgenţă. Dragostea lor se înfiripă la prima vedere. Rafael fiind şi el cast şi credincios, potrivirea lor va fi perfectă. Discuţiile dintre Maria şi Rafael abordează în special problemele condiţiei umane contemporane şi teme religioase.

Mihai, ateu prin excelenţă, sub impulsul dorului vrea să se apropie de familia pierdută dar se retrage sesizând armonia acesteia.

Maria şi Rafael vor mai avea o fetiţă astfel că familia se împlineşte.

Dincolo de întâmplările dramatice, captivante sunt meditaţiile şi discuţiile dintre personaje, legate de problemele cotidiene şi religioase.

Pentru Maria şi Rafael, viaţa de astăzi este decăzută, valorile sunt răsturnate, morala desfiinţată, corupţia în floare, dragostea a devenit o marfă, ne îndreptăm spre distrugere . Mihai este personajul care ilustrează decăderea, el care îşi va înfiinţa o firmă prosperă îşi cheltuie banii pe aventuri nocturne şi se poartă urât cu angajaţii săi. Pentru el contează doar câştigul şi satisfacerea plăcerilor animalice. A ajuns în această stare întrucât nu a urmat preceptele religioase.

Maria şi Rafael, în contrapartidă, se vor împlini asculând de cele 10 porunci şi practicând iubirea de semeni. 

Rafael este profesor de matematică şi scrie şi el literatură ca şi autoarea. Maria care pictează şi Rafael care scrie reprezintă fiecare câte un alter ego al naratoarei. Prima carte a actantului va fi un succes.

Personajele Maria şi Mihai sunt construite antagonist, Maria este altruistă, bună, credincioasă, delicată şi dedicată familiei pe când Mihai este egoist, violent, ahtiat după bani, ateu.

Romanul este construit clasic, intriga o constituie nepotrivirea de carcter dintre Maria şi Mihai, punctul culminant îl reprezintă tentativa de sinucidere a Mariei care nu mai putea suporta situaţia familială şi lipsa de perspectivă de însănătoşire a băiatului, iar deznodământul, căsătoria fericită cu Rafael.

Stilul este modern, pendulând între agonie şi extaz, în funcţie de evenimente. Romanul reprezintă o pledoarie înfocată pentru credină, a celui care şi-a pierdut speranţa în oameni şi singura certitudine a rămas Dumnezeu. Şi după toate aceste probe ale suferinţei, totul se termină cu bine, Gabriel se vindecă şi i se naşte o surioară.

Astăzi, romanul Victoriţei Duţu, Gabriel, reprezintă o provocare. A face elogiul creştinismului, astăzi când credinţa este în declin, pare anacronic. Autoarea se dovedeşte tradiţionalistă, considerând valorile supreme: credinţa, familia şi morala. Ceea ce înseamnă normalitatea.  Poate în viitorul apropiat, după atingerea ultimei trepte de decadenţă, omenirea va reveni la ceste valori.

Cartea incitantă reprezintă o meditaţie dramatică asupra vieţii şi se citeşte cu interes.

 Lucian Gruia 

………………………………

Cronica la romanul “Gabriel” Prof. Virginia Cojocaru

Romanul „Gabriel” este o pledoarie pentru credinta, este o marturisire impresionanta a autoarei ca viata fara credinta nu exista,oricat ar vrea omul sa para puternic.

 Cartea are si un caracter autobiografic, caci Rafael este un alter ego al Victoritei Dutu, stiind ca pasiunile autoarei sunt filozofia,pictura, literatura, dar, mai ales, caracterul analitic al filozofului si profesorului de matematica. 

 Cred ca Rafael este idealul masculin creat de autoare, ma insel oare ??? Maria a fost salvata de Rafael , trimisul lui Dumnezeu , ca sa recreeze cuplul Adamic pe pamant. Eu asa ii consider pe cei doi- o unitate prin credinta, puritate, dragoste, stiind ca „daca dragoste nu e , nimic  nu e”. . Gabriel s-a insanatosit numai prin credinta mamei, iar Mihai a fost pedepsit de Dumnezeu , deoarece a parasit un copil nevinovat si pe mama sa, cand aveau cea mai mare nevoie de el, el nu si-a indeplinit rolul de parinte , rol  sfant dat de Dumnezeu, de aceea a si fost pedepsit prin boala venerica, in timp ce copilul si mama lui au fost vindecati  pentru ca Bunul Dumnezeu a vrut, ei erau puri si nevinovati. Regretele lui au fost tardive, iar mesajul este ca tata adevarat e cel care-si iubeste copilul si la bine ,si la rau, care-l ingrijeste, il hraneste, il educa  si-l ocroteste., iar acesta a fost Rafael. Aceste sentimente le-a simtit si Maria doar cand l-a avut alaturi pe Rafael. Cat de mult a tanjit aceasta femeie dupa dragoste si bunatate !!!iat Dumnezeu  i le-a dat pentru credinta sa. Dragostea si credinta lor adevarata este cea despre care numai Iisus Hristos propovaduia cand era pe pamant.

  Si numele personajelor sunt simbolice: Maria –  numele Maicii Domnulu, Gabriel -Sfantul Arhanghel, Rafael – simbolul artistului, creatorului de frumos, geniul, iar Mihai-pamanteanul cu pacatele lui. 

  Este o carte de suflet inteleasa si gustata numai de cititorii credinciosi, iar eu ma numar printre acestia. 

   De asemenea, referirile la societatea contemporana , cu luminile si umbrele ei, cu goana dupa profit , idealul diabolic fiind numai banul,sunt bine prezentate, dar oameni asemenea Mariei si Rafael nu se pot adapta si salvarea lor a fost credinta si dragostea. 

 La cele scrise despre romanul Gabriel, mai adaug prezenta in carte a motivului copacului, prin care faceti niste corespondente intre copac si destinul si conditia omului in lume, interesant si original punct de vedera.

Prof. Virginia Cojocaru

………………………..

Tema romanului-inspirata dintr-un caz real.

Nu te lăsa învins. Luptă. Viaţa învinge. Iubirea învinge. Rugăciunea învinge. Iubirea lui Dumnezeu e mai tare ca moartea. Maria a învins. Ea este simbolul victoriei. Copilul se vindecă şi trăieşte chiar dacă s-a născut bolnav. Maria iubeşe, şi-a refăcut viaţa cu Rafael, chiar dacă a fost părăsită în cele mai grele momente. Rafael a crezut cu toată tăria sufletului  său în iubire şi a găsit-o, a găsit-o pe Maria, soţia lui pentru totdeauna.

Romanul „Gabriel” este un roman al victoriei prin credinta şi al credinţei nestrămutate în victorie. Fii tu însuţi victorie asemenea lor.

plata ramburs, sau direct daca sunteti din Bucuresti

…………………………………………………..

Carti gratuite de VICTORITA DUTU

1.Vol.I.Spatii

2.Vol.II.Cuvintele

3.Vol.III.Vreau o alta lume

3.vreau-o-alta-lume-vol-ii

3.vreau-o-alta-lume-vol-iii

4.Vol.IV.Calatoria gandului

5.Vol.V.Cea care as fi

6.SINGURATATEA TATALUI. Vol I.roman

7.pulbere de lumina

8.Vol.VII.Punctul de la infinit_poezie si pictura

9.Victorita-Dutu-Ilinca-Proza-Scurta-Vol-9

10.bis.lumina d epe umarul stang-poeme si pictura

10.lumina de pe umarul stang.poeme

11.Poem catre Dumnezeu in cuvinte si imagin-poeme si imaginii

 

 

 

 

3 comentarii la “8.portrete si carti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s